Inca de cand era Dulcica mea in burtica, mi-am promis ca voi face tot posibilul sa o alaptez cat pot de mult, pana va zice ea stop. Ascultasem povestile mamei mele cum ne alaptase pe amandoua cu multa dragoste mai mult de un an chiar daca au fost perioade grele (intoarcerea la serviciu la 3 luni, program de lucru zi-noapte, etc).
M-am setat, m-am rugat, am meditat, am baut litrii intregi de ceaiuri speciale care sa creasca lactatia, am plans si din nou m-am rugat, am meditat, toate pentru a putea sa-i ofer fetitei mele bucuria de a gusta o perioada lunga de timp din “lichidul miraculos” cu atat de multe beneficii pe termen lung.
Am reusit, am alaptat mai mult de doi ani pana cand intr-o zi, ea singura a spus stop. Am alaptat in multe, multe locuri, in masina, in parc, la coada la cumparaturi, in restaurante, la plaja si da, din pacate, si in toalete publice.
Imi aduc aminte si acum prima alaptare in public, in parc in Cismigiu. Era multa lume, multi copiii, oameni in varsta. Eu eram la inceput de drum, prima data mamica de 2 saptamani, cu hormonii pe o scara variabila, restanta la orele de somn dar fericita.
Nu am stiut cum sa procedez, simteam ca toti ochii straini sunt indreptati asupra mea. Am avut sustinerea familiei, mama si sotul meu erau cu mine si au fost pozitivi si m-au incurajat. Mama alaptase la randul ei in mai toate locurile publice fara a acorda atentie discutiilor din jurul sau.
Mama sigura pe ea si pe faptul ca alaptatul in public e ceva firesc: “Uite asa, te asezi pe banca si ii dai copilului sa manance. Ce daca se uita la tine. Esti mamica si alaptezi cu dragoste.”
Sotul a fost mai protectiv, mi-a zis ca “sunt sigur ca nimeni nu va vrea sa se ia de tine, sunt aici”. 🙂
Eeee, de la acel episod au trecut multe zile, nopti, luni de alaptat in public, fara rusine, frica sau alte sentimente, altele in afara de dragoste pentru dulcica mea.
Dragi parinti, sustin alaptarea in public pentru ca mi se pare ca este un act firesc, de dragoste pentru puiutii nostri. Spun DA alaptarii in public, spun DA pentru o viata plina de zambete si gangureli.
Va invit sa semnatia petitia aici. O actiune inceputa de Miruna Ioani.
DA, avem nevoie de o lege pentru alaptatul in public. Mai multe semnaturi, mai multe sustineri si impreuna vom putea obtine ceea ce ne dorim.
PS: Din August voi relua alaptatul in public. De data aceasta pentru bebelusa doi :))