Ieri s-a implinit o saptamana de cand impartim somnul in trei. Dorm intre doua minuni. In stanga o am pe Dulcica mea – minunea numarul 1 si in dreapta o am pe Bombonica mea – minunea 2…stiu, stiu, sunt inconjurata de mult dulce. Asta este! Imi place la nebunie somnul in trei si gustul asta dulce bombonica.
Sunt convinsa ca ati auzit de expresia “doarme de poti taia lemne pe ea”. Ei bine, asa sunt eu atunci cand prind o ora (2 daca sunt norocoasa) de somn noaptea. Poti sa tai lemne, ca nu simt nimic…lemn…nu tu zgomot, nu tu atingere, nu simt nimic…poti sa urli si tot degeaba, nu aud.
Ce simt in schimb? La ce reactionez? Doar la miscarea (foiala) uneia dintre minunile de langa mine. Parca am un senzor setat dupa o schema logica (as putea sa desenez rombul si cele 2 variante): Minunea se misca – Daca DA, atunci trezeste-te, daca NU, atunci somn si taie lemne pe mine.
Am un album intreg de poze facute de sotul meu in timpul noptii cand incerca sa ma trezeasca sa-mi dea ceea ce cerusem cu 2 minute inainte…nimic nu am simtit…lemn:)
Ai putea sa ma desenezi cu pasta de dinti pe fata si tot nu as simti. In mod normal, eu am un somn iepureste dar tinand cont de schimbarile de mediu ce au avut loc in ultima saptamana, dupa un minut de liniste am plecat departe, in Taramul Juxi Magic.
Asa cum spuneam, singurul zgomot la care ma trezesc instant este la miscare de minune stanga sau dreapta.
Sunt convinsa ca mai sunt (au fost) mamici in situatia mea care impart somnul in trei. Asa este? Totul se va termina peste…1, 2 sau 18 ani?:))