Se spune ca Nicolae este cel mai cunoscut sfant in Ardeal. Numelui lui in limba greaca inseamna “biruitor de popor“. Dupa ce a ramas fara parinti a inceput sa imparta mostenirea si tot ce agonisea oamenilor saraci pe care-i intalnea in calatoriile sale. A intemeiat manastirea Sionului de langa Mira, capitala Lichiei, din tinutul in care s-a nascut.
Inca din copilarie facea minuni si a fost considerat alesul lui Dumnezeu.
Se povesteste ca Mos Micolae mergea din casa in casa si oferea copiilor dulciuri. Pe 6 Decembrie 352 a fost inmormantat la manastirea ctitorira de el. Obiceiul a fost preluat si la noi si in seara de 5 spre 6 Decembrie cand toti copii isi pregatesc ghetutele pentru a primi dulciuri, jucarii si cine stie, poate si un semn ca nu au fost atat de cuminti tot anul – vestita nuielusa.
Aceasta este povestea pe care bunica si mama mi-au spus-o de cand eram mica. Am preluat-o si o povestec cu drag fetitei mele.
Cum de a reusit o astfel de poveste si multe alte variatii sa reziste atata timp? De ce avem nevoie de noaptea de Mos Nicolae? Doar ca sa umplem ghetele cu tot ce cumparam din magazine si apoi sa punem poze pe facebook?
Raspunsurile pe care le-am primit la aceste intrebari au fost: este placut sa daruiesti, sa vezi acea lumina din ochii fiecaruia atunci cand sunt vazute ghetutele cu lucrurile pe care le-au cerut, te simti util cand ajuti pe altcineva, este minunata atmosfera de sarbatori si placuta asteptarea cadourilor.
Fiecare dintre noi ar trebui sa daruiasca fara sa conteaza cat de mare sau scump este cadoul ci sa conteze zambetul si fericirea pe care i-o aducem celui care primeste.
Frumos ar fi ca cel putin in aceste sarbatori sa extindem familia care primeste cadouri si cu alte persoane care au nevoie cu adevarat de Mos Nicolae.