Ieri a avut loc premiera spectacolului pentru copii “Domnul Cesulet Timpulescu vrea sa fie soricel”, un spectacol caritabil oferit de Juxi Magic in urma caruia ne-am dorit sa aducem zambete intr-o casuta mica in care locuieste Robert.
Despre acest baietel de 12 ani, istet si premiant an de an am mai scris pe blog, au scris si mamele de la Mame de Poveste. Eu l-am cunoscut acum aproximativ o luna si am aflat de problemele locomotorii pe care le are inca de la nastere.
Este mai tot timpul tacut dar cu o privire patrunzatoate.
Ieri, cand spectacolul incepuse si jucam rolul de Zana cea buna Juxi, l-am zarit pe Robert cand a intrat in sala. I-am vazut picioarele, cum a intrat incet, cu emotii dar cu incredere. Mi s-a pus un nod in gat si mi-au dat lacrimile. A trebuit sa fug o secunda dupa decor si sa ma sterg (sunt convinsa ca nu a observat niciun prichindel si niciun parinte din cei prezenti).
M-am bucurat nespus de mult ca a putut sa ajunga la spectacol, stiu ca a fost un efort mare pentru el.
Am simtit recunostinta pentru toti parintii care au decis sa participe la spectacol si astfel au contribuit la cadoul de Craciun pentru Robert.
Am vrut sa-i strang in brate pe toti cei care m-au ajutat la organizarea acestui eveniment.
Am vrut sa strig in gura mare ca astfel de fapte le putem face fiecare dintre noi si ca nu trebuie sa asteptam Craciunul.
Am vrut sa spun si sa fac multe dar…mi-a venit randul si am spus cuvintele din scenariul “Domnul Cesulica vrea sa fie soricel” – “Ufff domnule Cesulica dar noi, noi ce ne facem? Cum vom afla ora exacta?”
Va multumesc tuturor ca ati facut posibil evenimentul de ieri (parinti si prichindei minunati, Cesulica Anca Grosu, Mame de Poveste, Lill’put, Camera de zi, Minoki, Arpeggio, Raluca Loteanu).
Multumesc oameni minunati si la cat mai multe astfel de evenimente!
