Sfarsiturile de saptamana le petrecem impreuna si incercam sa facem activitati care sa ne relaxeze, sa ne binedispuna si sa ne incarce cu energie pentru urmatoarele zile. Uneori ajungem la activitati care nu au legatura cu cele mentionate mai sus, si anume, cumparaturi pentru casa.
Asa s-a intamplat si in povestea de mai jos.
– Mama – rolul principal;
– Dulcica – rol necunoscut;
– Tata – recuzita;
– Locatia – “Marele magazin”;
Mama a vazut reclama cu promotia si l-a anuntat pe tata ca maine vor merge toti trei la locul cu pricina. Tata a reactionat: “Daca spui tu iubire, mergem!”.
Zis de mama si “aprobat” de tata, am plecat toti dupa promotie.
Ne place “marele magazin” deoarece acolo mancam combinatii pe care nu le incercam in casa, combinatii din categoria “asa nu” si care se consuma in familie o data la cateva luni. Avem reguli si le respectam.
Aglomeratie mare in locul respectiv, bag de seama ca mai sunt mame informate ca si mine si familie unita ca a mea, toti in acelasi loc in weekend.
Ne lovim, ne facem loc, citim cu atentie etichetele (eu citesc, sotul se plimba in cerc), cerem ajutor de specialitate (sotul descopera informatii eronate, pret vs produs notat la raft vs stoc) dar ne grabim sa intram in posesia a cel putin unei bucati din cele 5 ramase…agitatie mare, ce sa zic.
In tot acest timp, dulceata noastra mica se bucura de viata: pupa toate jucariile, ia contact cu toate cele 12 carioci din set si asa isi schimba culoarea bluzei in ceva mai vesel, se inghesuie intr-un cort de maxim un mp cu inca doi baietei mai mari decat ea, devine posesiva pe scaunul si masa expuse cu drag tuturor clientilor, rade si ne arata ca ea stie sa gestioneze foarte bine clipa ACUM. Isi traieste motivat viata!
Ceea ce ma scoate din lupta asupra posesiei a cel putin unui produs din lista pe care o am in mana este strigatul: “Oaiaaaaaaa, oaiaaaaa, oaiaaaaa”.
Imi zic in gand: “Hmmm, Gargarita mea incepe sa-mi calce pe urme si intra in febra cumparaturilor.”
Ne oprim, lumea din jurul nostru se opreste, atentia tuturor se indreapta spre a mea fiica care striga repetitiv de mama focului “Oaiaaaaa, Oaiaaaaaaa. Mamaaaaa, oaiaaa”.
Ce fac eu? Cum reactionez in aceasta situatie? Ce spun?
Exact ce m-au invatat la training-urile de leadership: “Mami, aceasta este o capra!”